Vrăjtor şi Vrăjitoare de James Patterson

 

Părerea mea:

Am terminat cartea asta de vreo 2 săptămâni şi acum, cu chiu cu vai, m-am hotărât să îi fac şi eu în sfârşit recenzia. 

Nu e o cartea rea, îi dau un plus lu' Patterson pentru originalitatea în carea a aşezat evenimentele, pentru idee şi pentru modul în care e structurat romanul (să nu uit de desenul de la miezul cărţii!). Îi dau un minus, în schimb, pentru capitolele scurte şi pentru că nu a ştiu să profite de ideea foarte bună pe care se bazează cartea. 

Acum să intru în detalii să vă luminez.

Deci Patterson ăsta a avut o idee genială! Adică crează un thriller distopic foarte ... distopic, adică se leagă în mare parte de viaţa cotidiană, însă apoi se desprinde cu uşurinţă de ea, făurind el propria sa lume cu nu ştiu câte tărâmuri şi lumi, însă care sunt uşor descrise şi de înţeles - poate prea uşor după părerea mea -.

Îmi place că povesteşte din punctul de vedere al ambilor fraţi şi că se romanul depinde de perspectiva amândurora, însă nu îmi place că se vede că nu e un roman scris cu multă sârguinţă. 

E mult prea uşor de înţeles, chiar şi capitolele nu depăşesc 6 pagini cu scris maaaare şi la finalul fiecărui capitol şi la începutul celuilalt începe o pagină nouă, chiar dacă nu s-a scris decât un rând din capitolul trecut. Ca să nu mai spun de numărul infernal de mic de pagini (în jur de 300 şi ceva). Cu toate astea, însă, m-am chinuit peste o săptămână să-l citesc şi când îl citeam, o făceam doar aşa, ca să-l duc până la capăt dacă tot l-am început. 

Chiar şi recenzia, acum, o fac pentru că m-am obişnuit ca la finele fiecărei cărţi citite să fac recenzie, nu că n-aş mai putea de nerăbdare să ridic în slăvi cartea. 

Nu pot să zic totuşi nici că e o carte urâtă, că nu e. Adică ideea e bună, la bază, numai că autorul nu a ştiut să o fructifice îndeajuns. Şi acum mă întreb, cum să ajungă bestseller în atâtea publicaţii şi reviste când eu nu remarc nimic spectaculos la el!? 

În fine, zic că e o carte bunicică, însă fără sare şi piper. Adică îi lipseşte miezul ăla de suspans, de acţiune, de ceva care să te facă să o citeşti cu drag. 

O recomand celor care nu vor să îşi bată capul cu prea multă complexitate şi celor care au citit atââtea cărţi încât, din lipsă de altceva, trebuie s-o citească şi pe asta. :D

Cheers! ^^

Oraşul Oaselor de Cassandra Clare (vol. 1 Instrumente Mortale)

 

Părerea mea:
Aşaaaa, bun. Trebuia să postez muuult mai devreme şi trebuia să încep şi cu Vrăjitor şi Vrăjitoare că doar pe ea am terminat-o mai întâi, dar am zis că dacă nu spun acum ce am de zis despre cartea asta, uit.
Trecând peste această plictisitoare parte introductivă, vă zic sincer: cartea e superbă, dar DE CE CLARY TREBUIE SĂ FIE SORĂ CU JACE??? De ce!? T_T
Din această cauză am un gust tare amar în gură - pe bune, când am început să citesc şi al doilea volum, chiar aşa simţeam :)) -, darrr mă rogggg. Ştiu că nu e posibil aşa ceva.
Opiniuni perosnale? Da, o droaieee.
În primul rând, Clare asta scrie tare mişto. Cel mai mult la cărţile americane mă deranjează că majoritatea descrierilor sunt... obscure şi de-ia nici nu mă mai chinui să le înţeleg prea mult, însă Clare descrie într-un mod atât de clar şi foloseşte figuri de stil însă la momentul şi locul potrivit.
În al doilea rând, îl iubesc pe Jace!!! Bine-nţeles, cine nu l-ar iubi!? Duuh! La început am crezut că nu-i decât o încercare eşuată de-a autoarei de a crea ceva ce dă bine în faţa adolescenţilor şi atât. Dar nu, nu e deloc asa!
E superb băiatul, e.. askfjbdirwkaf! E foarte matur, amuzant şi totodată fragil. E numai bun de luat acasă - la mine, bineînţeles -. Ameninţă chiar să-i ia locul de pe piedestal lui Patch din Îngerul Nopţii, dar, din fericire, mai e până acolo.
Mă întreb şi acum, nu m-oi fi săturat de băieţi sarcastici care încearcă să pară şmecheri? Şi atunci când îi citesc replicile pline până în măduva oaselor de sarcasm ale lui Jace zic: "Noo, niciodată nu mă voi sătura de tipul ăsta de replici."
Totuşi, tipul, ca orice badboy, de altfel, e tare vulnerabil pe dinăuntru chiar dacă nu arată şi mă enervează pentru că se agaţă atât de mult de termenul ăsta de familie încât ajunge să o pună mai presus decât aproape orice. Dar, din fericire, bine că revine cu picoarele pe pământ şi îl izgoneşte pe Valentine de acolo.
În al treilea rând, îmi place tare mult de acţiunea conturată de Clare. Nu e una sumbră în totalitate. Da, e un thriller, n-am ce zice, însă atmosfera este ceva mai degajată şi ajungi să nu mai simţi presiunea aia pe care o ai fix în moalele capului din cauza acţiunii ce - pe bună dreptate - te ţine cu sufletul la gură. Şi îmi mai place la ea şi faptul că acţiunea nu se petrece într-un cadru normal, banal şi întâlnit în mai toate cărţile cu aproximativ acelaşi subiect. Nu, ea încearcă să-şi imprime amprenta în mintea cititorului într-un anume fel.
De aceea, lucrurile iau o astfel de întorsătură - adică Clary şi Jace sunt fraţi - pentru şi ea ştie că cititorul şi-a dat seama că nu are cum să fie adevărat - mai ales după ce a creat şi chimia aia indestructibilă dintre ei - şi astfel reuşeşte să menţină interesul cititorului
Şi în al patrulea rând zic că mi-a mai plăcut şi faptul că Clare nu a fost prea siropoasă până ca Jace şi Clary să se sărute, adică a arătat doar frânturi din "chimia" dintre ei - "frânturi" semnificative însă -. Iar atunci când s-au sărutat, eram ceva gen "Vaii! Se sărută! Cum? Unde?" pentru că Clare zice foarte rapid "nu ştiu ce face şi cum mă răsuceşte de mă sărută" (sper că nu vreţi acum să vă fi dat citatul exact) şi eu eram "Stai, femeie, ia-o de la capăt şi detaliază mai întâi!". Bine, că apoi întră în detalii siropoase care şi acum îmi dau câte un gol în stomac, nu mai contează. :))
Una peste alta a fost un roman bun, poate mult mai bun decât mă aştepam, care m-a făcut să am pe parcursul său senzaţia să plâng - dar nu am făctut-o pentru că plâng foarte rar şi atunci când o fac chiar se întâmplă ceva grav cu mine -. Însă pe final m-a dezamăgit enorm faptul că ei sunt fraţi. Adică totuşi, se putea face într-un fel ca ei să nu mai fie chiar fraţi.
O recomand tuturor care se îndoapă cu răbdare să citească vreo 500 de pagini cu scris mic, mic, mic, dar vă garantează Maria că la final veţi rămâne speachless.

 Aici şi trailerul filmului, în cazul în care nu l-aţi văzut până acum, ce va apărea - din enfericire!!! - în august. Mie distribuţia, sincer, mi se pare ok. Chiar mă cândeam pe parcursul cărţii că e greu să reproduci scenele de sarcasm create de Clare acolo şi sunt curioasă să văd cum se va descurca Jamie Campbell Bower. L-am mai văzut şi-n Twilight, dar atenţia nu mi-a fost distribuită lui şi din această cauză am reţineri. Cred c-am să mă pun pe văzut filme cu el - şi asta implică din câte văd şi Harry Potter -.-" -. De Lily Collins nu-mi fac griji că ştiu că-i o acriţă bunicică. :D
Cheers! ^^